Epoca rezistentei armate din munti apusese de mult. Existau insa si alte forme de a reactiona. Am fost martor la un protest: imbracat frumos, ca pentru o sarbatoare si conducand cu o singura mana dacia lui ponosita, un cetatean arunca pe geamul deschis manifeste mici cat palma, in zona Piata Unirii. Gestul era atat de insolit incat timpul a parut o clipa ca s’a oprit. . . Apoi, cineva din multime a strigat cu o vocea gatuita sa nu adunam nimic si sa ne vedem de treaba. Spre marea mea rusine m’am conformat. . . Aveam ochii lipiti de caldaram si incercam sa evit privirile celorlalti : nu aveam stofa de erou, rezistenta mea se oprea la marginea plansetei de desen. . .anii ’85- ’89 au fost cei mai cranceni ani : speranta era doar un alt cuvant, al carui sens nu’l mai pricepeam.
In izolarea atelierului meu, am imaginat „ NATURA MOARTA CU SOARE SI STANCI ”, „ COLONIZARE ”, „ RECVIEM ’’, „ BANC CU ELEFANTI ”si bineinteles „ ZIDUL ”. . .
REZISTENTA