“ Pif “ era O.K. Dar copiii  aveau nevoie de un jurnal care sa le vorbeasca pe limba lor, despre varsta pe care o aveau. Iata un motiv pentru care  “ CUTEZATORII “ a fost o revista atat de populara. Pentru autorii romani prezenta lui “ Pif ”  in chioscuri insemna un dezavantaj  dar, in acelasi timp si un avantaj. Dezavantaj, pentru ca cititorul avea posibilitatea sa faca o comparatie . . . Avantajul ?. . . Pai, daca autorul era in pana de idei punea mana pe colectia revistei “ Pif “ si rezolva problema pe loc !... La redactia “Cutezatorii” devenise o traditie citatul grafic . . . Erau “artisti“ care “decupau“ la greu  imagini din “Pif“, fara sa mai interpreteze materialul furat. O alta categorie, din care face parte si Puiu Manu sau Albin Stanescu, desenatori de calibru greu dar uneori in lipsa de inspiratie, preluau imagini din “ Pif “ pe care le integrau perfect in plansele lor.

   In redactia “ Cutezatorii “ era ca intr’o familie, promovarea se facea dupa un criteriu simplu : cat de apropiat erai de unul sau altul din angajatii revistei . Astfel artisti ca Teodor Bogoi, Mihai Sanzianu, Ioan Donca, Gheorghe Marinescu si multi altii, poate artisti constiinciosi in bransulita lor dar care nu aveau nici cea mai mica tangenta cu banda desenata, aveau sa mazgaleasca ani de zile hartia din  “ Cutezatorii “!  

    Prima mea vizita la redactie a fost prin ’74. Eram foarte mandru ca plansele mele au fost publicate in “ Curiosity Magazine “. . . Aveam sa ne mai revedem peste cativa ani, cand pretul planselor avea sa scada dramatic, de peste 4 ori si nu prea mai erau multi dispusi sa faca B.D. . .